Lumea, după cum bine ştim, e mare. În afară de curcubee, inimioare, pisicuţe şi iepuraşi, lumea aceasta mare e plină şi de lucruri respingătoare, oribile, odioase, cum ar fi scolopendra, noroiul, enterocolita şi, mai nou, Guillermo Vargas Habacuc.
În cadrul acţiunii “Să facem Voodoo pentru binele omenirii”, vă ofer aici fotografia ilustrului artist Guillermo Vargas Habacuc, da, cică e artist, care, spre a mai atrage public la expozitiile sale, a ales o soluţie extrem de interesantă. A legat un caine de o sârmă într-o galerie de artă, a scris pe perete, sus, deasupra nivelului cainelui, “eres lo que lees”, adică “eşti ceea ce citeşti”, din bucăţele de mâncare pentru câini, apoi a lăsat câinele să moară de foame. Voi posta aici câteva poze cu animalul muribund şi publicul care îl contemplă. Vă propun, apoi, o discuţie despre, cum zice şi titlul acestui post, limite, artă, excentricitate şi pură morbiditate. Dacă cineva se mai oferă să descarce fotografia şi să o imprime spre nobilele scopuri ezoteric-punitive, ofer gratuit stocul de lumânări, ace, incantaţii şi pământ de cimitir necesare, precum şi întreaga mea recunoştinţă. Here we go. Ţineţi-vă bine! E ARTĂ!
Putem, asadar, impune creativităţii limite? Spaţiul artei conceptuale, al instalaţiei este, şi cred că acest lucru e mai mult decât evident, refugiul veleitarilor total lipsiţi de talent/viziune care încearcă să-şi suplinească lacunele prin şoc, prin apelul la registre scabroase şi chic-antisociale. E cazul abominaţiilor lui Damien Hirst, patului lui Tracey Emin, fântânii lui Duchamp, al bizarei hecatombe VB61 produsă de Vanessa Beecroft şi exemplele pot continua la nesfârşit, conturând o estetică pestilentă a umorilor, goală de orice performanţă sau virtuozitate.
Nu vreau să cad nici într-o atitudine extremist-utilitaristă, nici în una contemplativ-romantică, dar, oricum aş încerca să privesc lucrurile, un câine muribund nu poate fi artă. Poate fi doar psihoză. La fel, o audienţă pasivă la moartea câinelui nu poate ajunge la catharsis. E doar un semn de deficit cerebral, deficit care, în acest nou mileniu, se pare, caracterizează acut receptarea actului/produsului artistic.
Îmi va rămâne mereu în minte ceea ce îmi place să numesc “experimentul Brejnev”. Pentru cei cărora nu am apucat să li-l povestesc live, este vorba de un joc pe care mi l-am permis într-un celebru club din Cluj. După câteva ore de Goa, DnB şi alte asemenea, printr-o subtilissimă intervenţie, publicul a fost supus unui discurs înregistrat al tovarăşului Brejnev. 2 minute de monotonie sovietică în care absolut nimeni nu s-a oprit din dansat.
Această receptare tembelă, gregară, care face spectatorul de teatru să ovaţioneze minute în şir un spectacol la care a adormit ţine şi arta conceptuală pe o linie de plutire. Asta, plus argumentaţia de tipul “dacă nu înţelegi, eşti bou” pe care şi-o arogă artiştii şi prin care speră (ba chiar şi reuşesc) să ţină critica într-o călduţă detaşare apreciativă.
E clar, cel puţin pentru mine, cel puţin acum, că nu putem exfolia arta vizuală de meşteşug. Conceptul nud şi pur ţine de bucătăria filosofiei. Conceptul înveşmântat în haina meşteşugului şi devenit obiect ţine de plastică.
Unde e, în concretitudinea chinuită, sfâşietoare, a unui câine care moare de foame, îmbiat de la o înălţime inaccesibilă de aromele mâncării, arta? Ce concept măreţ nu putea fi transmis altfel decât prin suferinţa nevinovată a unui animal? Ce justificare, alta decât o adâncă şi generalizată demenţă, îşi poate găsi publicul (peste 100.000 de capete) care admiră sec acest sinistru peisaj al dezumanizării?
Vă provoc la o discuţie pe temele acestea. Un blog nu rezolvă nimic. Poate, însă, împreună, vom ajunge măcar să înţelegem.
UPDATE 1. Cică artistul vroia să atragă atenţia asupra problemei câinilor care s-au înmulţit peste măsură şi asupra cazului unui hoţ muşcat de două bestii de Rottweileri care, drăcia dracului, îşi apărau proprietatea. Şi eu care mă gândeam că e ceva mai dăştept, batăr o panoramă a cruzimii umane sau ceva…
UPDATE 2. Câinele se numea Natividad. Individul vrea să repete capodopera şi anul acesta.
