Lumea, după cum bine ştim, e mare. În afară de curcubee, inimioare, pisicuţe şi iepuraşi, lumea aceasta mare e plină şi de lucruri respingătoare, oribile, odioase, cum ar fi scolopendra, noroiul, enterocolita şi, mai nou, Guillermo Vargas Habacuc.
În cadrul acţiunii “Să facem Voodoo pentru binele omenirii”, vă ofer aici fotografia ilustrului artist Guillermo Vargas Habacuc, da, cică e artist, care, spre a mai atrage public la expozitiile sale, a ales o soluţie extrem de interesantă. A legat un caine de o sârmă într-o galerie de artă, a scris pe perete, sus, deasupra nivelului cainelui, “eres lo que lees”, adică “eşti ceea ce citeşti”, din bucăţele de mâncare pentru câini, apoi a lăsat câinele să moară de foame. Voi posta aici câteva poze cu animalul muribund şi publicul care îl contemplă. Vă propun, apoi, o discuţie despre, cum zice şi titlul acestui post, limite, artă, excentricitate şi pură morbiditate. Dacă cineva se mai oferă să descarce fotografia şi să o imprime spre nobilele scopuri ezoteric-punitive, ofer gratuit stocul de lumânări, ace, incantaţii şi pământ de cimitir necesare, precum şi întreaga mea recunoştinţă. Here we go. Ţineţi-vă bine! E ARTĂ!
Putem, asadar, impune creativităţii limite? Spaţiul artei conceptuale, al instalaţiei este, şi cred că acest lucru e mai mult decât evident, refugiul veleitarilor total lipsiţi de talent/viziune care încearcă să-şi suplinească lacunele prin şoc, prin apelul la registre scabroase şi chic-antisociale. E cazul abominaţiilor lui Damien Hirst, patului lui Tracey Emin, fântânii lui Duchamp, al bizarei hecatombe VB61 produsă de Vanessa Beecroft şi exemplele pot continua la nesfârşit, conturând o estetică pestilentă a umorilor, goală de orice performanţă sau virtuozitate.
Nu vreau să cad nici într-o atitudine extremist-utilitaristă, nici în una contemplativ-romantică, dar, oricum aş încerca să privesc lucrurile, un câine muribund nu poate fi artă. Poate fi doar psihoză. La fel, o audienţă pasivă la moartea câinelui nu poate ajunge la catharsis. E doar un semn de deficit cerebral, deficit care, în acest nou mileniu, se pare, caracterizează acut receptarea actului/produsului artistic.
Îmi va rămâne mereu în minte ceea ce îmi place să numesc “experimentul Brejnev”. Pentru cei cărora nu am apucat să li-l povestesc live, este vorba de un joc pe care mi l-am permis într-un celebru club din Cluj. După câteva ore de Goa, DnB şi alte asemenea, printr-o subtilissimă intervenţie, publicul a fost supus unui discurs înregistrat al tovarăşului Brejnev. 2 minute de monotonie sovietică în care absolut nimeni nu s-a oprit din dansat.
Această receptare tembelă, gregară, care face spectatorul de teatru să ovaţioneze minute în şir un spectacol la care a adormit ţine şi arta conceptuală pe o linie de plutire. Asta, plus argumentaţia de tipul “dacă nu înţelegi, eşti bou” pe care şi-o arogă artiştii şi prin care speră (ba chiar şi reuşesc) să ţină critica într-o călduţă detaşare apreciativă.
E clar, cel puţin pentru mine, cel puţin acum, că nu putem exfolia arta vizuală de meşteşug. Conceptul nud şi pur ţine de bucătăria filosofiei. Conceptul înveşmântat în haina meşteşugului şi devenit obiect ţine de plastică.
Unde e, în concretitudinea chinuită, sfâşietoare, a unui câine care moare de foame, îmbiat de la o înălţime inaccesibilă de aromele mâncării, arta? Ce concept măreţ nu putea fi transmis altfel decât prin suferinţa nevinovată a unui animal? Ce justificare, alta decât o adâncă şi generalizată demenţă, îşi poate găsi publicul (peste 100.000 de capete) care admiră sec acest sinistru peisaj al dezumanizării?
Vă provoc la o discuţie pe temele acestea. Un blog nu rezolvă nimic. Poate, însă, împreună, vom ajunge măcar să înţelegem.
UPDATE 1. Cică artistul vroia să atragă atenţia asupra problemei câinilor care s-au înmulţit peste măsură şi asupra cazului unui hoţ muşcat de două bestii de Rottweileri care, drăcia dracului, îşi apărau proprietatea. Şi eu care mă gândeam că e ceva mai dăştept, batăr o panoramă a cruzimii umane sau ceva…
UPDATE 2. Câinele se numea Natividad. Individul vrea să repete capodopera şi anul acesta.
28 responses so far ↓
”artă” « licurici // martie 27, 2008 at 8:47 pm
[...] înainte de a-i da drumu’, am zis ”ia să văd ce a mai scris pedestru”. și am citit asta. iar acum nu mai pot scrie nimic. [...]
VanezUmbre // martie 27, 2008 at 9:13 pm
ce pot sa zic decat FUTU-I GURA MA-SII DE GUNOI ?!? atat. fara subliminale. asta-i ARTIST??? indrazneshte sa se proclame A-R-T-I-S-T??? Dumnezeule…… nu merita decat acelashi tratament. Ow, Gheorghe Doja a murit fericit pe langa cum ar muri asta de s-ar rascula lumea impotriva lui.
horatiu // martie 27, 2008 at 10:01 pm
Am un singur mesaj pentru Human Garbage (parca asa il cheama). Sunt cuvintele unui mot din Apuseni spuse unui soldat din Legiunea Totenkopf in 1849, la a doua batalie pentru Abrud:
“Tu trebuie sa mori!”
Thin Paper Harlequin // martie 27, 2008 at 10:36 pm
Sunt multe lucruri pe lumea asta care forteaza limitele artei… cel mai la indemana mi-e sa vorbesc despre muzica noise, care, believe it or not, cere mult mestesug. Dar, bottom line, ai dreptate, arta ar trebui sa se defineasca prin mestesug la fel de mult ca prin idee, concept, zi-ii cum vrei. Asta e un cretin, care nu merita nici macar sa fie punct de pornire intr-o discutie. Dar cu gandul la Oli-chan, ma intreb - vita asta a omorat un caine si s-a distrat facand asta. Care-i diferenta intre gestul lui si extremele actionistilor vienezi? Sau, cum ar spune George Carlin: “How come than when it’s humans, it’s abortion, and when it’s chicken, it’s an omlet?”
pjvts // martie 27, 2008 at 11:48 pm
@TPH Diferenţa, cred eu, stă tocmai în omletă. Dreptul de a se automutila e un drept intrinsec fiecarei fiinţe umane, la fel ca dreptul de a se sinucide sau de a-şi pierde toată averea la poker. Dacă acţionistul înghite lame şi scuipă bucăţi de limbă cu sânge, abuzează de propriul lui corp, nu de o dihanie nevinovată. Că gestul e la fel de gratuit şi are aceeaşi valoare de şoc, asta nu pot s-o contest. Se pune însă problema de morală, sau, pentru că îmi e extrem de antipatică noţiunea, de un cadru etic minimal, uman. Am putea zice chiar un cadru empatic de convieţuire. Nu mă îngrijorează atât individul în sine. E un psihopat într-o mare de psihopaţi, un Charlie Manson mai puţin talentat, a cărui istorie va rămâne, eventual, doar în analele rotten.com. Ceea ce mă înspăimântă e reacţia publicului. 100 de mii de indivizi (după unele surse 200, da am zis să dau cifra mai mică, just in case) trec nepăsători şi fumează liniştiţi lângă o vietate în agonie. Ba chiar o mai şi aplaudă. Nenorocirea asta de artă conceptuală se potriveşte ca o mănuşă vremurilor bolnave şi omenirii bolnave. Dacă “dă-le orice că înghit” e noua deviză în artă, crescătoria de schnauzeri şi dogi din creierii munţilor devine nu doar un proiect existenţial viabil, dar chiar şi dezirabil…
Imbecili care se cred artiști at Jurnal de noapte // martie 28, 2008 at 6:10 am
[...] rând, a legat un câine și l-a lăsat să moară de foame și de sete, sub ochii spectatorilor. Poze cu câinele muribund puteți vedea aici, dacă vreți [...]
Laci // martie 28, 2008 at 7:18 am
L-as omori cu sange rece!
dora // martie 28, 2008 at 7:27 am
eu n-am putut sa citesc pana la capat. n-am putut sa citesc decat jumatate. mereu mi s-a parut ca artistii dau ce-i mai bun in creatia lor si raman plini de rautate, de aia sunt asa inversunati. in cazul asta, n-am putut sa citesc si inca refuz sa cred ca exista asa ceva. solutia ar fi una extrema, cu toate ca eu ma feresc de extremism, creatura asta (a se citi cel ce a facut oroarea asta) merita exact acelasi lucru, de o mie de ori mai mult si mai rau. si nu difera cu mult de niste caini care au fost spanzurati la marginea unei paduri si prezentati la stiri si poporu se bucura: merita domnule, ca fac mizerie si ne musca. eu tot nu ma lamuresc: oamenii chiar nu inteleg ca animalele nu-si dau seama de ce li se intampla ce li se intampla? ca daca te musca un caine, sare din senin la tine, e pentru ca altul inaintea ta i-a dat cu piciorul in cap, i-a scos un ochi etc? oare cand o sa priceapa ca ei nu cer nimic si ofera totul la schimb? de fapt, cred ca natura umana nu poate intelege ca cineva iti da tot fara sa astepte nimic.
Arcadia // martie 28, 2008 at 8:48 am
Şi câte ar fi de spus înainte de a comenta emanaţia habacucului…Despre ce credem noi ca ar fi natura umană şi despre ce e ea pâna la urmă, despre cruzime şi indiferenţă, despre spirite fine şi profunde, pentru care un foşnet de frunză e un miracol, sau rudimentare ori snoabe, pentru care miracol e să iasă 6 din 49 iar flatulenţa în public, liberă exprimare. Indiferenţa la suferinţa sau moartea aproapelui, fie el om sau câine, e încă scuzabilă oarecum. Provocarea suferinţei sau a morţii e crimă. Transformarea lor in spectacol e boală psihică. A emiţătorului şi a receptorului, deopotrivă. Habacucul e un caz, or fi pline clinicile de psihiatrie cu sortimentul ăsta. Dar cei 100.000? Poate o parte din ei au frisonat visceral, satisfăcuţi, unii or fi fost oripilaţi, dar au tăcut, de teamă să nu fie taxaţi drept boi nepricepători de artă, alţii – cine ştie? Mi-ar fi plăcut să aflu că unul, măcar unul, i-a stâlcit mutra artistului, a smuls câinele de acolo şi a fugit cu el la veterinar. Şi ar fi plătit amenda pentru vandalizarea operei de artă, huliganul, sau ar fi prestat ca pedeapsă muncă in folosul comunităţii, dar ce frumos ar fi fost!
Zana Carabina // martie 28, 2008 at 10:47 am
l-ash omori pe artist, scurt!
de cand arta accepta sa faci rau altuia? fa-ti rau tzie, futu-te-n gura de cretin!
crepuscular // martie 28, 2008 at 12:02 pm
intrebare: de ce intre “spectatorii extaziati” nu a existat niciunul care sa taie sfoara cainelui? de ce niciunul dintre vizitatori nu a sunat macar la politie, daca nu la organizatiile astea internationale de protectie a animalelor??????? nu sunt un fan al protectiei animalelor, dar sunt CLAR INTEGRAL impotriva imbecililor fara inima, a celor ce aspira la titlul de OM, practicand asemenea lucruri!!!! Indiferenta ne va ucide in continuare!!!!!!!!!!!!!
sfinx667 // martie 28, 2008 at 12:55 pm
Doamne… nu pot sa cred… arta fata in fata cu schizofrenia … bata-l Dumnezeu de netrebnic, fiara cu chip de om, el si haita de admiratori….
am ramas fara cuvinte, subscriu la tot ce bine ai conturat, la tot… arta este un har de la Dumnezeu iar schizofrenia o boala care trebuie tratata, ameliorata in clinici de specialitate, necum ridicata la rang de emancipare a snobilor …. sunt incremenita si neputincioasa in fata acestor imagini socante… cred ca daca s-ar da drumul unei haite de caini sa se asmuta la el, nici macar unul nu s-ar infrupta cu veninul sau… ” marele artist ” e clar ca lumina zilei un psihopat, cine stie la cate alte orori se deda, caci sigur nu se limiteaza doar la atat…. Dumnezeu sa-l pedepseasca dupa cum are sufletul !
felicitari pt atitudine …
respecte,
SIBILLA
dreamingjewel // martie 28, 2008 at 5:54 pm
INIMI RECI SI CREIERE INGUSTE
Pe scurt, asta nu e arta…
… este pur si simplu dementza. Si o nesfirsita meschinarie. Aici deja nu mai vorbim despre limitele artei, ci despre limitele fiintei umane si nu in sensul bun al cuvintului.
Ce mi se pare mie sinistru este ca, in mod sigur, toti oamenii aia care au admirat “opera” se considera niste tipi sensibili, inteligenti, cultivati si ar protesta scandalizati daca li s-ar spune ca sunt niste jeguri umane. Probabil ca au fost chiar mindri de ei ca inteleg un tip asa de avangardist de arta, nu ca toti conformistii aia care se uita la tablouri si asculta si ei vreo simfonie.
Asta-i problema, ca oamenii in general nu se opresc sa se analizeze din cind in cind, ca sa vada daca intr-adevar sunt ceea ce cred ei ca sunt. Ca de-ar face-o, multi ar avea surprize.
Cumva, nu pot sa nu asociez stirea cu cea despre studenta lovita de masina pe trecerea de pietoni, pe Kiseleff, si lasata sa moara fara ca macar s-o tina cineva de mina. Suferim de prea multa indiferenta!
olinetta // martie 28, 2008 at 8:37 pm
nu pot sa fiu de acord cu punerea in aceeasi oala a acestui tip pur si simplu foarte clever la modul meschino-pragmatic/ priceput intr-ale promovarii cu damien hirst, tracey emin etc. care, zic eu, au un concept, pot argumenta pt.ca empatizez si inteleg.
diferenta dintre aceasta laba cu pretentii si, da, buna trimitere, danke mircea, actionistii vienezi, este diferenta dintre gratuitate si substanta. in substanta actionismului poti sa intri sau nu, ea - oricum - este. pe cand individul abject pur si simplu foloseste cruzimea ca pe o parghie, ceea ce - nu spun nimic nou - creste imunitatea oamenilor la violenta si cruzime.
unica reactie pe care o pot avea - si sper ca multi oameni mai pot reactiona asa la ora asta apocaliptica - este o senzatie de rau. iar indiferenta in fata torturii GRATUITE (pleonasm cu rol emfatic) este…incalificabila.
neologismele mascheaza socul si neputinta.
sa nu uitam ca in fiecare zi dumnezeu ne saruta. pe gura.
laura // martie 28, 2008 at 11:08 pm
“Câinele - singura vieţuitoare care a dus la perfecţiune vocaţia prieteniei.” (Vasile Ghcia)
acest monstru denumit artist merita sa pateasca de milioane de ori ceea ce i-a facut bietului sufletel. iar mai ingrozitor de atat este indiferenta celor ce au trecut.au trecut si atat. este incalificabil..
isabelle (isabela) lorelai* // martie 29, 2008 at 9:36 pm
Dar “oamenii” aceia, care erau la expoziţie? Alţi cretini.
Bogdan // martie 30, 2008 at 5:55 pm
, estetica uratului este si ea arta, dar deja asta e dezumanizare, suferinta nu e arta, iar cine crede ca asta e arta sau gaseste ceva interesant in asta are grave tulburari psihice …
alice // martie 30, 2008 at 6:16 pm
o fi estetica uratului arta, dupa cum spune bogdan , dar eu cred ca asta nu e urat ci chinuit, maltratat,expus vulgar,o fiinta nu poate deveni obiect si mai ales de arta(expus),din fericire sunt vizitatori ai acestui sait ce au decis sa scrie la toate publicatiile spaniole, inclusiv autoritatii, sa vedem ce decid respectivii oficiali.
nysart // martie 30, 2008 at 6:24 pm
nu mai vorbiti de arta in contextul dat. pentru ca nu are nicio legatura.cat despre “oamenii” prezenti in public….trebuia sa se ofere voluntari in proiect daca le place aceasta asa zisa forma de arta
denisa // martie 30, 2008 at 6:36 pm
sunt oameni fara suflet cei care fac asa ceva nici in gluma nu se face dar in relitate…
Ce se intelege prin “arta” « Nysart // martie 30, 2008 at 6:47 pm
[...] Aici puteti vedea si poze, pentru cei care vor sa fie constienti de lumea in care traiesc [...]
Thin Paper Harlequin // martie 30, 2008 at 11:49 pm
@pjvts
Hmm… mi-am amintit acuma de o piesa de arta conceptuala, daca nu ma insel gandita si realizata de Mircea Cantor (va rog, corectati-ma daca vorbesc prostii) in care s-au luat un lup si o caprioara si au fost bagati impreuna intr-o camera cu geamuri. Lupul nu a mancat caprioara. Dar desigur, aceasta este reactia la care se astepta toata lumea (inclusiv artistul, probabil; iar de nu, oricum, era trecuta la lista cu “Might happen” ). Ei, auzind despre acest experiment mi-am spus: “fantastic! ce tensiune trebuie sa fi fost in sala si prin extensie in public. ce empatie trebuie sa se fi creat. ce comunicare la nivel primitiv!! wow!” Asta inseamna ca sunt la fel de brainwashed ca acei 100 de mii de oameni care au vazut cainele ala? Braiwashed de “ideea” de arta conceptuala? Sau ce inseamna? Se poate spune ca in situatia Cantor omul nu era un factor imediat de decizie, era recreata o situatie arhetipal naturala. Pe de alta parte, empiric, e fals. Si totusi, asta era miza.
…Poti sa observi cum incerc sa gasesc situatii de pus in balanta. Sa nu crezi ca sunt in cautarea unei clasari valorice a crimei acestui avorton. Incerc sa gandesc in baza problemei de fond pe care o pui, si anume aceea a spectatorului.
@Olinetta
Ma bucur ca nu ai considerat un atac la adresa meritelor actionistilor postul meu anterior. Incercam doar sa abordez problema sistematic.
adyblue // martie 31, 2008 at 5:19 am
Cum de nu-i rupe nimeni capul jigodiei?Ar trebui sa-i indese cineva rahat de caine pe gat pana ar pocni matele in el….
Emilia Harabor // aprilie 1, 2008 at 3:56 pm
Sa dea Dumnezeu sa moara exact ca acel biet catel…………..
krakilla // aprilie 3, 2008 at 10:20 am
Doua lucruri sunt infinite: universul si prostia! -Zappa. Eu nu inteleg mai nimic din ce se intampla pe pamantu’asta. Ii avem pe Gigi -aka Razboinicu’ aka Ursu’ aka etc. si pe Salam aka mai prost k kk drept idoli. Si nu ne oprim aici… Parca fiecare afisare a prostiei o intampinam cu salve si bale in coltul gurii. Prostia parca se muleaza pe neamu’ asta de plaiesi, ca dovada ca discutam atat despre un subiect atat de simplu. Suntem inconjurati de atatea lucruri ce frizeaza cretinismul incat, atunci cand ne intalnim cu chestii clare de bun simt nu stim cu sa reactionam. CCTD: Un trepanat retard ofuscat lega un caine de un perete si ii arata un mesaj scris cu mancare caineasca la care Grivei nu poate ajunge. Dupa care il lasa sa moara de foame?????? Ce mai este de spus? Daca ar fii vorba de strans fonduri daca sa o legam si pe mama artistului langa Grivei, am avea subiect si eu unul as pune si bani. Nu o iau nici sistematic, nici matematic, nici nu ma gandesc daca onanistul a fost abuzat in copilarie. Pentru gestul ce l-a facut celebru ar mai merita unul sa-l faca si mai celebru: o bata cu cuie in pifometru dupa care pisat pe el si agatat de oua in mijlocul unui desert…asa in spiritul artei pe care o promoveaza.
oana // aprilie 3, 2008 at 3:45 pm
mori jigodie…… si nu ma refer la bietul caine….
Lavinia // aprilie 11, 2008 at 8:19 am
Cand am auzit prima data de chestia asta, am crezut ca e o legenda urbana. Nu puteam concepe ca e adevarat. Mi-am inchipuit ca psihopatul ala a lasat cainele sa moara in secret si si-a filamat “opera” dand-o doar ulterior publicitatii. Puteam sa jur ca nu a avut public. Dar am vazut imaginile. Ca “artistul” e dement, pot sa inteleg. Dar ce dracu s-a petrecut in creierul “iubitorilor de arta”? Unde s-a petrecut chestia asta? Tara aia nu are o institutie gen “protectia animalelor”, politie sau balamuc? Erau 26 de comentarii pana la acesta. Scrise de cativa oameni. Reactie unanima. Chiar se poate ca din 100.000 nici unul sa nu fi gandit ca noi/voi?
Schizoboy // mai 9, 2008 at 4:54 pm
SIngura vina reala e a publicului…daca macar unu din sutele de idioti care au vizitat expozitia, aveau coaele sa dezlege cainele si sa-l duca acasa, “opera” ar fi fost distrusa, si artistul nu ar fi avut ” a point”
Leave a Comment