Şi împlinită fu voia Întâiului Fiu al Ţării!
Tovarăşe, Nicolae Ceauşescu! Tovarăşă Elena Ceauşescu! Noi, clujenii, cu glas solidar şi cu inimi proletare vă raportăm că am adus la îndeplinire măreţele dumneavoastră instrucţiuni! La fix 30 de ani de la inaugurarea C.U.G., gura Universităţii a fost straşnic şi definitiv nituită, iar Forja urlă mai tare ca oricând. Trăiască tov. Marga şi tov. Bocşan! Trăiască tov. Tişe şi tov. Boc! Moarte intelectualiloooooor! Huoooooo! Muieee!
Ţăranul nu mai e pe câmp. Ţăranul e la primărie, în consiliul judeţean, prin holurile universităţii. Venetici din toate cotloanele uitate de lume, uniţi-vă la Cluj!
Clujul, trebuie să recunoaştem, a murit. Din cetatea universitară care a fost odată, el a devenit o mahala comună a întregii ţări. Ca babele necrofage din Zorba, hoardele barbare s-au năpustit şi au transformat inima Transilvaniei după chipul şi asemănarea lor, într-o mare hazna, infectă şi puturoasă. Iţarii, chiar Armani, tot iţari rămân, la fel cum accentul de Bucureşti nu piere, oricât de neamţ ar fi Habermas.
Nu mai există nici un clujean la conducerea Clujului. 76% Boc von Răchiţele, adică 86.000 de capete, adică 28% din populaţia mirobolantului municipiu. 45% Tişe von Huiedin, adică 51000 de capete, adică 16% din populaţia mirobolantului municipiu. Payzanu’ votă, payzanii câştigară. Ce contează că faleza Someşului se prăbuşeşte, că bulevardul Eroilor a devenit bulevardul Ororilor sau că un doctorat UBB echivalează ca pregătire cu bacalaureatul de la liceul de mecanică agricolă.
Mi-e scârbă de oraşul meu. Mi-e scârbă de ce a ajuns şi milă de pietrele vechi pline de flegmă şi coji de seminţe. Chiar nu e capabil oraşul ăsta, cu mia lui de ani de existenţă, să producă un primar, un rector sau un preşedinte de consiliu judeţean?
